Poezie

Învaţă de la apă să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări ca toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră să treci şi să veghezi
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui

Învaţă de la piatră cât trebuie să spui
Învaţă de la vântul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume liniştit să treci
Învaţă de la toate ca toate-ţi sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă
Cum poţi frumos să mori
Învaţă de la vierme ca nimeni nu-i uitat
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat
Învaţă de la flăcări ce avem de ars cu noi
Învaţă de la apă sa nu dai înapoi
Învaţă de la umbră
Sa fii smerit ca ea
Învaţă de la stâncă
Sa-nduri furtuna grea
Învaţă de la soare
Ca vremea sa-ţi cunoşti
Învaţă de la stele ca în cer
Sunt numai aştrii
Învaţă de la greier
Când singur eşti să cânţi
Învaţă de la lună
Să nu te înspăimânţi
Învaţă de la vultur când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei
Învaţă de la floare
Să fii gingaş ca ea
Învaţă de la puiul de căprioară
Să ai blândeţea sa
Învaţă de la păsări
Să fii mereu în zbor
Învaţă de la toate că totul e trecător
Ia seama fiu al jertfei prin lumea care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci!

Din Lirica norvegiana